Acum peste 2000 de ani a trăit Burebista, un munte de om și la propriu și la figurat. A fost regele Geto-Dacilor, practic cel care a pus baza Statului Dac... DACIA!!!
Burebista a cârmuit mai bine de jumătate din Europa, nu intrăm în prea multe detalii, dacă este cineva interesat, vă las link spre Wikipedia și de acolo puteți aprofunda...
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Burebista
Acum făceam așa un scurt exercițiu de imaginație și îl vizualizam pe Burebista pe scările Palatului Parlamentului sau de ce nu... pe treptele Sfântei și Märețe Catedrale a Mântuirii Neamului...
Mi-l imaginez pe Burebista cum iese dintr-o bulå temporală cu fulgere parcă desprinse din creația lui Nikola Tesla și similar cu aparația Terminatorului prima parte și ultima când Arnold era deja bătrân, cu singura diferența că Burebista nu are nevoie sa iasă în scula goală, el deja are straie pe el, nu îl mai interesează pe Burebista cu ce ADN de combinã!
E vara și e căldură mare in București, asa ca Burebista nu are nevoie de căciulă sau haine groase... Are parul in vânt frumos aranjat, o cămașă traditionala neagra cu simboluri Geto-Dacice în culori deschise, albul cel neutru, mult roșu și ceva verde cu galben... pantaloni de in simpli, legați cu șnur, fără fundă, doar trei noduri clasice, șnurul e vizibil sub cămașă și este de alta culoare decât pantalonii sau cămașa, sa zicem un grena deschis...În picioare, o pereche bestială de opinci din piele de vițel, confortabile, maro deschis cu șiret maro închis făcut tot din piele de vita dar mai bătrână pentru a nu ceda ușor.
Se ridica Burebista, am decis sa fie totuși pe treptele Marii Catedrale a Mântuirii Neamului... Se uita el asa un pic nedumerit, stânga, dreapta, sus și jos, da puțin din cap a paguba... Și spune...
- Deceneu am nevoie de tine, vino la dreapta mea;
- Decebal vino și tu la stânga mea, am mare nevoie și de tine.
Ca prin minune se mai făcură doua sfere cu fulgere și țaca paca apar Deceneu și Decebal... Se uita și ei nedumeriți în toate părțile pana ajung ochi în ochi cu Burebista...
Burebista grăieste:
- Vedeți fraților ce am lăsat noi și au păstrat ăștia...unde ne sunt copacii? Unde este verdeața, pășunile? Cum pot respira ăștia aerul asta? Cum pot trai ăștia cu temperaturi ca în deșert.... Cum?
Deceneu, preotul chibzuit grăi ușor aproape de soaptă, dacă ar fi bătut vântul în direcția nepotrivită cu siguranță nu s-ar fi înțeles nimic...
- Frate Burebista, nepoate Decebal, toate generațiile au făcut greșeli și mai mici și mai mari, știți bine că cei ce au greşit fatal au dispărut după pãmânt sau au plecat cu toții în cer fiind prea puri... Doar marele Zeu al Creației știe cu adevărat ce s-a întâmplat cu ei...
Burebista și Decebal stăteau cu mâinile la piept, capul cu bărbia ridicate, spatele perfect drept și scanau zona... În depărtare deja se auzeau sunete de sirene... Poliție și Salvare cel mai probabil... 3 nebuni la catedrala a cantat o babetă la telefonul cu roata după timpul lui Ceaușescu!
Decebal îl întrerupe puțin pe marele Preot Deceneu și spuse pe un ton grav...
- Ai dreptate Sfinția Ta Deceneu, dar eu călare pe murgul meu cu siguranță aș fi ajuns mai repede în orice zonă a acestui București mai repede decât gândacii ăștia de toate culorile care scot fumul asta prin cur de nu pot respira... Și la Vulcanii aia de sulf respir mai bine ca aici...
Deceneu continuua pe un ton ceva mai ridicat;
- Lasă Decebal, că se vindecă ei ușor ușor cand or vedea ca nu mai scăpă de boli de toate națiile de la migrene și insomnii până la cancer și altele!
- Adevăr grăți fraților, adăugă Burebista
Nici nu apucã Burebista să termine bine ce avea de spus ca hopa țopa, buluc, gramada vreo 3 masini de politie, o duba de jandarmerie și o Salvare isi facura prezenta in poarta Catedralei. Deceneu zambind pe sub mustata, scoate de sub mantau-ai lungă, un toiag din lemn de sânger incrustat cu pietre semi-pretioase inconjurate de aur, cu varful invelit în argint pur iar manerul făuruit dintr-o bucatã de corn de Cerb Carpatin scluptat în fel și chip cu simboluri doar de Deceneu stiute. Nici nu apucara bine armata de bugetari sa urce pe treptele Catedralei ca Deceneu lovi usor cu toiagul de 3 ori in treapta de sub picioarele lui Burebista și toti 3 se facură de nevăzut...
Nu va mai povestesc reactiile celor de la Politie, Jandarmerie, Salvare și a armatei de babe și moși prezenți la eventualul circ, pentru că este de prisos...
Toiagul lui Deceneu era fermecat de însuși Crăiasa Munților, un fel de amazoană a Carpaților, dar pentru că Deceneu a păcătuit și ea știa, i-a dat doar jumătate din magia toiagului...
- Deceneu ți-am fermecat toiagul, lovești de 3 ori cu el în orice piatră, tu și cei aflați la mai puțin de 3 metrii de tine veți fi teleportați în altă locație departe de orice pericol, dar nu te voi lăsa să controlezi locația, va fi aleatoare din cauza păcatelor tale!
Deceneu își știa păcatele și le asumase cu zeci de ani în urma dar din orgoliu nu a încercat niciodată să repare sufletele pe care le-a rănit!
Să ne întoarcem la povestea noastră. Deceneu conștientizând pericolul iminent, lovi de 3 ori in treptele de marmură și toți 3 s-au trezit în munții Bugeci, masivul Caraimain chiar sub Cruce!!!
- Mama, mama, mama ce aer, ce păduri, ce pajisti, ce priveliște, aproape ca pe vremea noastră!!! Exclamară toți aproape în cor!
Lângă cruce stătea un tânăr cu părul lung, elegant, foarte puține șuvițe albe, o barbă frumos aranjată îmbrăcat într-o mantie lunga de un alb sidefiu... Un bărbat la vreo 33 de ani care doar dacă îl priveai îți dădea o stare de liniște și relaxare mentală de tip spirituală.
Vremea era prielnica, mult soare, foarte putini nori cu forme care mai de care mai bizare, unii ziceai ca sunt Cupidon, alții păreau nave spatiale, unul semăna cu un om bucalat care sufla vânt spre cineva... alții păreau păsări, alții animale, insecte, personaje din mitologie, inimi, copaci, frunze, fructe... Formele se schimbau în mai puțin de un minut datorita adierii vântului care părea plăpând jos, dar sus probabil era mai aspru!
După minute în șir, timp în care Deceneu, Burebista și Decebal au examinat totul în jur și împrejur, lui Deceneu îi cazu' privirea pe tânărul ce stătea liniștit la poalele Marii Cruci a Caraimanului!
- Cum te numești tinere; se adresă Deceneu.
- Iisus mă numesc, sunt din Nazareth răspunse tânărul cu o voce caldă dar în același timp cuprinzătoare...
În Valea Caraimanului ecoul își face datoria... Iisus... İissssussss... İiiiisssssuuuussss.... Nazaaaareeeetttttth...
Decebal tresari pentru că auzise de faptele lui Iisus dar din respect pentru Deceneu, se abtinuu de la orice comentariu, era doar atent la discuție. În tot acest timp Burebista scana totul cu pupilele când dilatate când strânse și totul îi trezea amintiri despre ținutul pe care l-a cârmuit cu atâta meșteșug.
- Și ce cauți tinere pe aici singur, continuă Deceneu;
- Nu sunt singur, sunt alături de munți, dealuri, văi, câmpii, ape...plante, insecte, animale, păsări... il am pe TATA sus, are grijă de mine și de ceva minute bune vă am și pe voi 3 lângã mine, nu știu de ce dar ceva îmi spune că o să ne înțelegem bine!
- Tinere, inteligent vorbești, dar nu pari a fi de prin locurile astea... Care este povestea ta?
- Oh Mare Deceneu, dacă aș întra în detalii probabil nu aș termina niciodată... Spun pe scurt că vei înțelege cu siguranță...Am pribegit mult, am învățat tot ce am putut din călătoriile mele, am revenit pe tărâmul unde m-am născut și crescut, am încercat să îndrum și pe alții spre căile spiritualității și a libertății, căile iertării și a iubirii adevărate... Am fost ascultat, iubit, apreciat... Dar apoi am fost trădat de prietenii mei, abandonat aproape de toți, judecat, umilit, mi-am cărat singur crucea pe care am fost bătut în cuie... Mi s-a dat oțet să beau în loc de apă... Am fost scuipat, înjurat de oameni pe care i-am ajutat... Am fost târât prin noroaie și biciuit... Iar cel de SUS mi-a spus că trebuie să iert tot... A fost greu, foarte greu dar mi-am îndeplinit menirea... Alături de mine au stat Mama, Maria Magdalena despre care vor scrie că era o curvă dar ea era soția mea și Ioan un copil de 17 ani ucenic al meu la care țineam foarte mult. În cele din urmă m-am stins din viată iar TATA m-a adus aici să meditez și să mă pregătesc pentru ceea ce ei vor numi Învierea Domnului.
- Of Iisuse prin câte ai trecut, cultura noastră nu ar permite niciodată așa ceva, noi suntem neam de războinici, nu vrem să fim cuceriti, vrem libertate bineînțeles, vrem pace dar când nu se poate punem mana imediat pe sabie, topor, pumnal, arcuri si multe altele, pentru a ne apără pământurile unde am crescut, ne-am născut... Am făcut și noi greșeli, nimeni nu e perfect, am cucerit la rândul nostru, au murit zeci de mii de oameni în bătăliile ce le-am purtat, dar măcar acum e pace cât de cât, ne putem focusa pe muncă...
Iisus tăcu pentru câteva momente după care grăi pe cel mai calm ton posibil...
- Dragi prieteni de pribegie, nimeni nu este perfect, toți greșim, dar deasemenea toți avem puterea să îndreptăm aceste greșeli... Mulți vor greși și în numele meu, a Tatălui și a familiei mele... Mulți vor invața din greșeli, mulți le vor repeta aproape la infinit până vor realiza ce au făcut... E drumul lor, e Karma lor... Daca e bine sa te bagi sau nu, e greu de spus.... Eu am ales să mă implic dar am murit în floarea vârstei... 33 de ani... Mulți au suferit... Chiar dacă se va petrece Învierea sau nu, eu nu voi mai fi lângă ei... Nu rămâne decât să aducã lumină an de an de an în numele Tatălui, al meu și al Sfântului Duh... În rest sănătate și iubire tuturor... Ce au înțeles ei din vorbele mele fie clare fie cu tâlc va rămâne de vãzut chiar și peste mii de ani...
Nici nu termină bine de zis și o lumină puternică albă îi cuprinse tot corpul, devenea transparent cu fiecare secundă, până când s-a pierdut imaginea lui în neant.
O ceață deasă a început să cuprindă Caraimanul, nu se mai vedea nici baza Marii Cruci a Caraimanului...
Peste Burebista, Deceneu și Decebal s-a așternut o liniște mormântală, au înțeles ca nu e bine să judeci și trebuie lăsată fiecare generație să își urmeze cursul, ața vieții...
Deceneu își cheamă confrații la baza Marii Cruci, scoate toiagul fermecat și lovi ușor cu capătul argintat în baza de granit...
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Deceneu
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Decebal
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Isus_din_Nazaret
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Crucea_Eroilor_Neamului
Sfârșit!?!?!?
#Burebista #Deceneu #Decebal #Isus #Iisus #Jesus #Caraiman #Bucegi #EroiiNeamului #CrăiasaMunților #Nazaret #Nazareth #ÎnviereaDomnului #Poveste
