Videochatul si banuielile iubitului

[popescualina]

Intr-adevar, e destul de spinoasa treaba asta. E normal ca el sa fie gelos pe toti barbatii aia, insa este la fel e normal ca tu sa nu fii nevoita sa alegi intre job si iubit, sunt doua lucruri total diferite pana la urma. Poate te lamureste acest articol: http://www.studio-20.ro/noutati/cum-sa- ... ochat.html

[AndradaSecret]

Poate ar trebui sa stai sa te gandesti ce conteaza cel mai mult pentru tine. Hai sa lasam feminismele astea ca daca te iubeste te accepta asa cum esti. In viata toti facem compromisuri si mai ales intr-o relatie pana intr-un anumit punct. Asculta-ti instinctul

[anadinu]

Si eu sunt de parere ca in viata trebuie sa ai persoana potrivita langa tine, care sa te sustina si sa te aprecieze, indiferent de locul de munca practicat. Daca chiar exista intelegere din partea lui, ar trebui sa iti asculte parerile si sa ti le accepte. Daca nu, consider ca este pierdere de timp. Oamenii vin si pleaca.. altfel de oameni nu vor ramane mult timp in viata ta. Si de ce sa renunti la un job pentru o persoana, langa care nu ai siguranta ca vei ramane toata viata? In videochat cu rabdare si munca poti ajunge la venituri mari, iubitul in schimb azi e, maine e posibil sa fie la alta.
Dar decizia iti apartine. Din propriile decizii inveti, nu din influenta persoanelor din jurul tau :d

[mariaioana]

Din pacate oamenii vin si pleaca sper sa fi rezolvat problema pana la urma. Este cel mai greu cand trebuie sa iei decizii decisive. Important este sa faci cum simti, nu cum iti spun ceilalti.

[Justagirluk]

Oamenii vin și pleacă. Oamenii mor, oamenii se schimbă. Fizic sau sufletește. Totul în viață este efemer, e o lege nescrisă. Așa a fost întotdeauna, așa va fi mereu. Ceea ce dăinuiește este spiritul, credințele bine implementate. Dacă tu alegi să îți îngrădești dorințele, exprimarea propriului eu, cu ce vei rămâne dacă toate celelalte vor pieri? Ești pregătită să înfrunți consecințele compromisurilor făcute? Ai cântărit bine?

Să dezvolți sentimente frumoase pentru cineva este înălțător, te copleșește, te întărește să treci peste obstacolele vieții. N-ai cum să-i reziști: e minunat, e amuzant, are un suflet de aur, crede în tine și ca tine în multe aspecte esențiale vieții, e deștept și stăpânește bine arta conversației. Te ia valul, n-ai mai simțit la fel și ai convingerea că alături de el poți trăi momente de neuitat. Calitățile sunt foarte importante. Dar cel mai important este dacă poți să-i accepți defectele și să trăiești cu ele. Sunt oare defectele lui în concordanță cu așteptările pe care ți le-ai format tu de-a lungul timpului în ceea ce privește omul pe care vrei să îl ai alături? Nu este o discrepanță prea mare?

Să crezi în dragoste necondiționată mi se pare o mare imaturitate. Dragostea este condiționată de principii, de valori, de dorințe. Iar când principiile celuilalt încep să primeze în defavoarea alor tale, nemaiexistând un echilibru, deja vorbim despre un sacrificiu care nu își are rostul. De aceea în viață este bine să te legi de planuri, de idei, și nu de oameni. Poate acum nu realizezi, dar pe termen lung deciziile luate te pot afecta. Apar frustrări, oare cum ar fi fost dacă…Când tu ești o făptură minunată și liberă cu putere absolută de decizie asupra propriei vieți, tu te-ai lăsat condusă de alții și nu ți-ai desăvârșit planurile personale, punând pe un piedestal dorințele lui care te limitează pe tine să te dezvolți exact așa cum îți dorești. Crezi că se merită?

Ceea ce ne diferențiază este faptul că unora le place să fie conduși și să ia alții decizii în locul lor, dar ceea ce ne apropie este că toți avem vise, pasiuni, planuri ce ne privesc personal și pe care dorim să le realizăm independent de oricine altcineva. Să îți renegi gândurile și să te scuzi pentru ceea ce crezi și vrei să faci e ca și cum ai renunța la propria persoană și la tot ceea ce te definește. Oamenii au putere asupra ta exact câtă le dai, ai cedat o dată, vei ceda mereu.

Prefer să fiu urâtă pentru ceea ce sunt și ce gândesc decât iubită pentru ceea ce nu sunt și nici nu voi fi vreodată! De aceea “îmi deschid inima, împărtășesc experiențe agreabile cu altul, țin seama de nevoile lui, însă fără a deveni dependentă de el”. E realitate, e asumare, e un drept!

Stiu ca postarea este veche dar tot ce ai scris aici rezoneaza 100% cu ceea ce simt si gandesc eu acum.

[Justagirluk]

Oamenii vin și pleacă. Oamenii mor, oamenii se schimbă. Fizic sau sufletește. Totul în viață este efemer, e o lege nescrisă. Așa a fost întotdeauna, așa va fi mereu. Ceea ce dăinuiește este spiritul, credințele bine implementate. Dacă tu alegi să îți îngrădești dorințele, exprimarea propriului eu, cu ce vei rămâne dacă toate celelalte vor pieri? Ești pregătită să înfrunți consecințele compromisurilor făcute? Ai cântărit bine?

Să dezvolți sentimente frumoase pentru cineva este înălțător, te copleșește, te întărește să treci peste obstacolele vieții. N-ai cum să-i reziști: e minunat, e amuzant, are un suflet de aur, crede în tine și ca tine în multe aspecte esențiale vieții, e deștept și stăpânește bine arta conversației. Te ia valul, n-ai mai simțit la fel și ai convingerea că alături de el poți trăi momente de neuitat. Calitățile sunt foarte importante. Dar cel mai important este dacă poți să-i accepți defectele și să trăiești cu ele. Sunt oare defectele lui în concordanță cu așteptările pe care ți le-ai format tu de-a lungul timpului în ceea ce privește omul pe care vrei să îl ai alături? Nu este o discrepanță prea mare?

Să crezi în dragoste necondiționată mi se pare o mare imaturitate. Dragostea este condiționată de principii, de valori, de dorințe. Iar când principiile celuilalt încep să primeze în defavoarea alor tale, nemaiexistând un echilibru, deja vorbim despre un sacrificiu care nu își are rostul. De aceea în viață este bine să te legi de planuri, de idei, și nu de oameni. Poate acum nu realizezi, dar pe termen lung deciziile luate te pot afecta. Apar frustrări, oare cum ar fi fost dacă…Când tu ești o făptură minunată și liberă cu putere absolută de decizie asupra propriei vieți, tu te-ai lăsat condusă de alții și nu ți-ai desăvârșit planurile personale, punând pe un piedestal dorințele lui care te limitează pe tine să te dezvolți exact așa cum îți dorești. Crezi că se merită? - Incorect: "Crezi că se merită?". Corect: "Crezi că merită?".

Ceea ce ne diferențiază este faptul că unora le place să fie conduși și să ia alții decizii în locul lor, dar ceea ce ne apropie este că toți avem vise, pasiuni, planuri ce ne privesc personal și pe care dorim să le realizăm independent de oricine altcineva. Să îți renegi gândurile și să te scuzi pentru ceea ce crezi și vrei să faci e ca și cum ai renunța la propria persoană și la tot ceea ce te definește. Oamenii au putere asupra ta exact câtă le dai, ai cedat o dată, vei ceda mereu.

Prefer să fiu urâtă pentru ceea ce sunt și ce gândesc decât iubită pentru ceea ce nu sunt și nici nu voi fi vreodată! De aceea “îmi deschid inima, împărtășesc experiențe agreabile cu altul, țin seama de nevoile lui, însă fără a deveni dependentă de el”. E realitate, e asumare, e un drept!

Stiu ca postarea este veche dar tot ce ai scris aici rezoneaza 100% cu ceea ce simt si gandesc eu acum.

Salut, Justagirluk!

Îmi pare rău să aud că treci printr-o astfel de experiență, îți doresc să fii puternică și să depășești tot ce este neplăcut în viața ta! Și că tot m-ai citat, cu această ocazie, îndrăznesc să rectific: în limba română nu există verbul “nu se merită”, iar în contextul folosit de mine acesta nu este reflexiv ca să poată fi însoțit de pronumele reflexiv "se". Drept urmare, corect este “Crezi că merită?” și incorect “Crezi că se merită?”.

Acum o să îți spun o povestioară, pe care este posibil să o mai fi auzit, pentru că nu este nouă, este de când lumea. O profesoară predă matematică în clasa ei. Aceasta scrie pe tablă: 8x1=8, 8x2=16, 8x3=24,…8x10=70. După ce a terminat de scris, se întoarce spre elevii ei, iar cei mai mulți râdeau pentru că cea de-a zecea operație era greșită. Atunci profesoara le-a spus: “Acest calcul l-am scris greșit intenționat, pentru că am vrut să vă dau o lecție importantă. Am vrut să vă arăt cum se va comporta lumea cu voi. Puteți vedea că am scris corect 9 exerciții, dar nimeni nu m-a felicitat pentru asta. Dar aproape toți ați râs și m-ați criticat pentru o singură greșeală”.

Exact asta se întâmplă acum cu Simona Halep, și nu numai. Când câștigă, super, e de-a noastră, suntem mândri de ea. Iar când pierde, și nu ne face damblaua, o huiduim și o batjocorim, de parcă noi am contribuit cu ceva ca Simona să ajungă acolo unde este acum. Dar chiar și dacă nu am contribuit, suntem în măsură să judecăm, nouă ni se cuvine totul. Viața nu înseamnă numai succes, viața e încununată de lecții din care trebue să învățăm. Succesul se atinge prin urcușuri și coborâșuri. Și nu trebuie să fii profesoară de matematică, și nici Simona Halep, e o “teoremă” care se aplică în viața de zi cu zi, în absolut toate domeniile. Oamenii văd doar ceea ce vor ei să vadă, rar când te vor privi ca pe un întreg, care altminteri, este aidoma unei Analize Swot: puncte tari, puncte slabe, oportunități, amenințări. Privim unghiul care ne convine nouă, analizăm fiecare după putință, și după ne raportăm fiecare în funcție de propriile experiențe.

Neatenția și graba nu înseamnă analfabetism, videochatul nu este răul suprem (din contră), pasiunea nu este dragoste, inteligența nu este cultură, cum nici deodorantul nu este duș. Teoretic. Practic fiecare vede în felul lui, în funcție de interes, așteptări, educație, mod de viață, experiențe, suflet, etc. Așa, și? Cui îi pasă?

Nu înceta să visezi, crede în tine și în visele tale. Învață să fii fericită cu tine. Dacă nu poți să fii fericită și împăcată cu tine însăți, să nu crezi că vei găsi fericirea la oameni. Ea este înlăuntrul tău, paradoxal, nu o poți atinge, dar o poți simți, fericirea te învăluie, te poartă înspre lumină și îți netezește calea, își are obârșia în sufletele celor adesea greu încercați, e libertatea de glorificare a tot ceea ce îți taie respirația, dar, din nou paradoxal, îți dă viață! E cunoașterea de sine și iubirea a tot ceea ce reprezinți ca trup și spirit!

Fii binecuvântată!

[KaylinDream]

Uite, si eu am avut necaz cu sotul ca era tare gelos cand am inceput sa fac videochat. Pana la urma l-am potolit cand i-am explicat ca pana la urma e doar un job, ca nu sunt interesata cu adevarat de barbatii de acolo si ca la sfarsitul zilei el e singurul care chiar ma poate atinge, singurul care primeste totul pe gratis oricand vrea el si asa mai departe. Arata-i ca el este singurul si cel mai important barbat din viata ta

[Unicornskaty]

draga Mery,
esti pur si simplu fenomenala! sincer , rezonez cu absolut tot ceea ce spui- da, traiesc in paradis in fiecare clipa, fie ea chiar si un pic mai grea! Am trecut cu totii prin bune si prin mai putin bune, insa, orice ar fi , stay true to yourself, pastreaza- ti inima deschisa si fii fericita!
Fericirea nu este legata de exterior, ea chiar izvoraste din interiorul propriei fiinte...
Imaginati-va ca toti suntem pe ceea ce am putea denumi ''hedonism treadmill''- o banda de alergare a hedonismului, toti cautam placeri in activitati diverse sau in conexiunea cu alte persoane , nimic rau in asta , insa fericirea accea genuine vine fix din noi insine...
Mie personal, mi-a luat ceva timp sa realizez asta , as zice ani de dezechilibru , ca acum sa ma regasesc intr- un echilibru fericit... sa fim fericiti dragii mei , orice ar fi ! sa incetam sa ne mai pese de ce zice lumea , sa fim noi insine , nuzi de secrete si sa le dam incolo de aparente ... indrazniti dragilor, sa fiti fericiti, nu- i asa de greu...

[EsmeeCharm]

Sunt o groaza de pareri despre cum ar trebui sa abordezi acest subiect cu iubitul. Toti stim ca minciuna are picioare scurte si nu ii poti spune iubitului la nesfarsit ca lucrezi la un " call-center" de exmplu. Eu zic sa" traiesti" putin ca model, sa vezi ca inseamna cu adevarat sa ai experienta job-ului astuia. De ce? Pentru ca apoi ii poti spune iubitului cu argumente de ce ti-ai ales job-ul si de ce e ok pentru tine sa fii model.
Nu recomand sa acunzi ceea ce faci, mai ales unei persoane atat de apropiate si cred ca daca te iubeste atat de mult dupa cum spui tu, te cunoaste cum esti de fapt si va intelege de ce ti-ai ales job-ul asta.