Un om mai bun! / Să fi fost o nebunie?!

Concurs dedicat Modelelor, cu premii inedite, sponsorizat de unul dintre cele mai mari siteuri de video chat din lume: STREAMATE. Scrie un eseu pe una din temele prestabilite si poti castiga unul din cele 3 premii puse in joc. Mai multe detalii in topicul cu regulamentul concursului.

Mesajde Mery24 » 01 Aug 2017, 09:11

Un om mai bun!

16 februarie 2012. E ziua fatidică în care inevitabilul s-a produs, e anul decisiv care avea să-mi schimbe viața pentru totdeauna! Acel telefon blestemat care anunța încetarea lui din viață, a unicului meu exemplu pe care îl urmam și în care credeam cu sfințenie: tatăl meu! Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare, la propriu! Nu acum, nu e momentul, mai am atâtea să-ți spun, mi-am zis! Am simțit atunci, la fel cum simt și azi, că o părticică din mine a fost luată. Însă trebuia să fiu pe baricade, mă țineam tare pentru ai mei. La exterior. În interior, am închis sertarul, iar cheia am ascuns-o bine. Dar pentru hoț nu există cheie. O dată chiar l-am surprins răscolind și mi-a spus că numele lui este Gând. Îmi deschidea sertarul și mă chinuia purtându-mă prin abis, căutându-l. Îi cunoșteam numele, îi știam faptele, dar nu înțelegeam motivele, iar răspunsurile întârzâiau să apară…

1 martie 2012. Prima mea interacțiune cu videochat-ul, prima mea noapte ca model de videochat. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri: acea rochiță roșie proaspăt cumpărată, curiozitate, emoții mari și...pesimism. Da, la două săptămâni după decesul tatălui meu m-am apucat de videochat. Simțeam că nu mă mai regăsesc, simțeam că trebuie să îmi ocup mintea cu ceva, iar facultatea nu-mi era suficientă.

Încercam să afișez atitudine pozitivă, îmi dădeam silința, dar nu mai eram eu, știam asta și se vedea. Eram crispată, neputincioasă, nesigură pe mine și sfâșiată de durere. Iar oamenii te judecă fără să-ți știe circumstanțele, fără să-ți cunoască viața, fără să îți asculte povestea. Pur și simplu nu aveam puterea, răbdarea și dispoziția să îi aud încontinuu “Show me your…”. El, să-I numim Peter, a fost prietenul meu virtual încă din primele mele zile de activitate. Mă susținea, încerca să mă facă să râd, îi punea la respect pe obraznici, dar nu mă lua în privat. Abia după vreo două luni m-am trezit cu el în privat, mi-a stat vreo trei ore timp în care am vorbit vrute și nevrute și a rămas membrul meu fidel. Cu toate acestea, după câteva luni de activitate am renunțat. Am zis că nu e pentru mine, nu sunt făcută pentru așa ceva și mi-am găsit un job în alt domeniu. Timpul a trecut dar ceva mă atrăgea din nou spre videochat, nu-mi dădea pace experiența avută cu Peter. Era dovada vie că se poate, că există bunătate și oameni bine intenționați, că nu totul în viața asta e praf în ochi! Și am reintrat în joc.

De fiecare dată când apare câte un Peter știu că cineva acolo sus mă iubește și are grijă de mine. Toți acești Peters pentru mine reprezintă vizita Îngeresei. Răspunsurile la întrebările mele! Semnul că îngerul meu păzitor veghează asupra mea. Videochat-ul m-a învățat multe lecții, m-a învățat că dacă speranța este vie, cel ce crede va avea izbândă! M-a învățat că respectul se câștigă, nu se impune! M-a învățat că aparențele pot fi înșelătoare! Tocmai de aceea am încetat să mai judec după aparențe și după credințe, idealuri. Acum știu că oamenii nu se nasc buni sau răi, ci că ei devin așa pe parcursul existenței lor, în funcție de experiențele avute și în funcție de acea parte pe care o hrănesc mai mult.

Eu pot spune că am renăscut, că am redevenit acel om plin de viață care am fost odinioară și care mi-am dorit dintotdeauna să fiu. Mă gândesc că poate cândva pentru cineva, fără să îmi dau seama, eu pot să fiu un punct de reper, acel imbold de care are nevoie, așa cum a fost și Peter pentru mine. Unul dintre acești Peters, pe care eu îi consideram adesea cum e mai rău, poate fi un exemplu de umanitate, de lumină și călăuză. Acesta este unul dintre motivele vieții mele pentru care eu continui, cu îndârjire, să cred în oameni, să caut diamante acolo unde poți vedea doar pleavă! Să pot oferi un zâmbet sincer, căldură, iertare, recunoaștere, e minunat! Să pot respecta datoria de a fi un om mai bun! E adevărata menire, e împăcarea cu mine însămi!

1 august 2017. Astăzi privesc peste umăr și zâmbesc. Deși mai am foarte multe de învățat, sunt mândră de mine. Drumul a fost anevoios, dar am reușit până aici! Pe de o parte mi s-a luat, iar pe cealaltă mi s-a dat! Videochat-ul este darul meu primit de sus! Un dar, o binecuvântare, un semn, nu un merit!


Să fi fost o nebunie?!

Pe tanti Stela o știe toată lumea. E bătrânica din vecini, de peste 70 de ani, o femeie muncită, mereu veselă, care are o vorbă bună pentru toți. Singură de mulți ani, văduvă și fără copii, ea se întreține cum poate din pensie, și mereu are câte ceva de vânzare. Tanti Stela își desfășoară “negustoria” pe aleea din apropierea locuinței sale, o alee destul de populată, mai ales la orele de vârf. De-a lungul aleii sunt zeci de copaci și băncuțe din lemn, iar locul ei preferat este undeva la mijloc pentru că acolo se simte în siguranță, spune ea. Cât a fost vara a vândut pe rând: corcodușe, flori, mere, chiar și pixuri uneori.

E deja sfârșitul lui octombrie și se pare că “proviziile” lui tanti Stela s-au cam epuizat pentru că de această dată nu are altceva de vânzare decât…semințe. Pachete întregi cu semințe de floarea-soarelui, prăjite și sărate. Brumărel și-a cam intrat în drepturi, rândunelele au plecat în țările calde, recoltele au fost culese, iar vântul suflă rece și amenințător. Cine să cumpere semințe pe vremea asta? Nopțile sunt lungi și reci, iar puștanii au încheiat sezonul de spart semințe în fața blocului.

Maitreyi e fata de la videochat. Ea iese adesea să facă mișcare și cumpărături de la supermarketul din capătul aleii. E mereu cu capul în nori, parcă într-un univers al ei lăsând astfel celorlalți impresia că nimic nu observă. Cireașa de pe tort este atunci când își pune căștile în urechi, zici că nici nu aude. Cu toate acestea ea e acolo, ea observă, ea simte…Îi place să creadă despre ea însăși că are un suflet bun, pentru ea acesta este cel mai frumos compliment pe care cineva îl poate primi. Însă ceea ce reprezintă o certitudine este faptul că Maitreyi iubește oamenii și nu-i place să vadă nedreptăți și necazuri. E sensibilă, euforică și se emoționează ușor.

Pe tanti Stela o știe doar din scurtele conversații fugare pe care le-au avut. Bătrânica e inimoasă, iar asta i-a atras atenția lui Maitreyi și acum o întristează faptul că în două zile a reușit să vândă foarte puțin. Cu siguranță nici vremea de afară nu e prielnică unei bunicuțe de peste 70 de ani! Maitreyi a simțit că e momentul să acționeze, că e de datoria ei să se implice. Ar fi vrut să-i dea bani, doar ca să nu mai stea afară în frig, dar știa că bunicuța e acel gen de persoană demnă, mândră, care s-ar fi simțit umilită să i se ofere bani fără a da nimic la schimb. Atunci Maitreyi a cumpărat semințe, toate pachetele…27 de pachete. La fel a făcut și în zilele următoare, timp de cinci zile consecutive, până când bunicuța nu a mai avut de unde să-i vândă. Nu e mare lucru, nu e o laudă, doar că asta i-a oferit liniște sufletească.

Acum ce să facă Maitreyi cu o plasă de semințe? O parte a împărțit-o pe la cunoștințe, copii, o altă parte și-a lăsat-o ei pentru zilele geroase ce aveau să urmeze și care prevesteau vizionarea multor filme, iar restul le-a aruncat. Că doar nu era să le întindă pe oferta de la Kaufland și online, în timp ce o stăpâneau vibrațiile de la OhMiBod, să spargă pe semințe-n dinți! :)

A trecut iarna, a venit primăvara, chiar și vara, dar tanti Stela nu a mai apărut pe alee…


Cred că trebuia scris doar un eseu de persoană. Eu am scris două pentru că am simțit să împărtășesc cu voi ambele texte. Luați-l în considerare pe care-l vreți voi.

P.S. Fetele, așteptăm cu interes și poveștile voastre într-un număr cât mai mare! De dragul competiției și în spiritul forumului nostru cel de toate zilele! :)

Vă mulțumesc din suflet pentru această oportunitate! Fie ca cele mai bune eseuri să câștige! :)
Avatar utilizator
Mery24
User Junior+
User Junior+
 
Mesaje: 135
Membru din: 16 Dec 2015, 13:02

Mesajde Mery24 » 10 Aug 2017, 18:10

Detalii "picante și dirty". Curând... :wink:
Avatar utilizator
Mery24
User Junior+
User Junior+
 
Mesaje: 135
Membru din: 16 Dec 2015, 13:02

Mesajde Ana33 » 10 Aug 2017, 18:14

:))) big like
Ana33
 
Mesaje: 49
Membru din: 03 Mai 2017, 07:45

Mesajde Mery24 » 10 Aug 2017, 18:29

Mulțumesc, Ana33! :)
Avatar utilizator
Mery24
User Junior+
User Junior+
 
Mesaje: 135
Membru din: 16 Dec 2015, 13:02

Mesajde Mery24 » 10 Aug 2017, 18:31

Imagine

Așa deci…picant și dirty vă place, aaa? No da hai că vă dau, no! :)

Primul meu vibrator. Inițial am fost super încântată și am profitat de el la maxim, din toate unghiurile posibile și imposibile. L-am exploatat în toate felurile, practic l-am luat cum am vrut. Cred că și lui i-a plăcut și că încă mai vrea. Ca să îl răsfăț îi făceam băi...cu spirt. Îl frecam atât de tare, până la epuizare. Voiam să mă asigur că va fi curat și în formă pentru data viitoare. Era genul flexibil, jucăuș și timid. Se încovoia foarte ușor, era atât de flexibil încât ar fi putut lejer să pătrundă două deschizături deodată, însă era prea timid ca să o facă. El, în schimb, prefera să alunece adânc și să se ascundă acolo.

Desigur, a fost una dintre cele mai nebunești achiziții ale mele cu care am avut o relație foarte specială, până într-o zi când...din neatenție l-am rătăcit în plasa cu borcanele în care am avut zacuscă și murături de la mama, plasă care urma să i-o trimit înapoi. Abia trimisă mi-am dat seama că am scăpat în ea și obiectul muncii. Genul de mamă care mereu te-a bănuit că ai prezervative asupra ta, dar niciodată pule de plastic! Ca mai apoi, la următoarea întâlnire, să te întrebe îngrijorată: “Fata mamii, tu nu ești în stare să-ți găsești un bărbat?”.

Ba da, cum să nu! Bărbatul cu care tu vrei chimie, fizică, matematică, sport, literatură, poezie etc...și te trezești că el vrea istorie! “Câți au mai fost?!” “Doi, câți să mai fie?!” Primul Adam mi-a deschis lacătul de la Poarta Raiului și a pătruns în Al Nouălea Cer. Cu cel de-al doilea, poarta fiind acum deschisă, mă jucam de-a lopta, pe unde apucam. Șuta la poartă fără defensivă, era gol când dădea cu el, cu șutul! Uneori mai avea și rateuri, norocul meu a fost că m-a învățat Peter...twerking. Astfel numărul rateurilor s-a micșorat iar șutul a crescut, cunoscând niște victorii memorabile și răsunătoare. Atât de răsunătoare au fost, încât îi simțeam în străfunduri zbuciumul sfâșietor, cât și pe el însuși, vârtos, răscolind necruțător și cu nesaț în noianul de plăceri nebănuite, moale și îmbietor.

Cred că v-am făcut deja cunoștință cu Peter. El e membrul meu fidel de la videochat care m-a învățat twerking și nu numai. Desigur, după această experiență am devenit mult mai bună, am cunoscut o înflorire spectaculoasă! O deschidere extraordinară! Ajunsesem să deschid atât de tare picioarele încât de-abia mai vedeam laba. Laba piciorului. Mi-era imposibil să le privesc deodată: laba, cât și fața lui în timp ce o făcea. În genunchi, rugăciunea de seară. O facea stăruitor, plin de dorință...buze pe buze...despărțindu-le ușor cu limba, apăsat, simțind-o toată cum zvâcnește cu nerușinare sub atingerea-i fierbinte.

Începi să afli lucruri noi, mai ales în ce privește psihologia masculină. Asta te ajută atât în viața personală, cât și online să faci mai mulți bani. Acum știi că Peter, la webcam, când și-o scoate și o flutură prin fața ochilor tăi nu o face doar așa de flori de măr. Că știe și el că ai mai văzut mătărângă, că nu e a lui prima. El de fapt e interesat să știe cum ți se pare a lui, cât de frumos e sculptată, cum i-ai trata-o, cât de bine crezi că i s-ar simți sensibilitatea pulii în strânsoarea pizdii tale. E ideal să se simtă cât mai intens.

Sau mai mult de atât, băiatul pe care l-ai cunoscut la club și te invită la el vineri seara să vedeți un film. Tu știi că de fapt sintagma “hai la mine să vedem un film” este echivalentă cu “hai la mine să te pun de-a vintrișul”. Poate și un film, numai că-l faceți voi. Sau poate te gândești că în sfârșit reușești să pui în practică fantezia aia nebunească în care el se înfige în tine pe uscat. Ce-i drept ai mai încercat-o, dar niciodată nu ți-a ieșit pentru că numai gândul că urmează să se întâmple te stârnește atât de mult, încât în secunda doi ești fântână arteziană. Descoperi că sexualitatea e mult mai complexă decât credeai inițial și că o poți regăsi în orice și oriunde, independent de erecția de dimineață care conform unei teorii este involuntară. Atât de involuntară încât la 5 dimineața, asta după ce ați „văzut filmul”, te trezești pe neașteptate cu ceva tare mișcând în tine.

Acum știi că atunci când o îngrijești, eliberând-o de sub povara stufoasei păduri, nu o faci pentru el cât o faci pentru tine. E atât de fină! Îi place și ei, se simte răsfățată! Mai mult de atât, te-ai gândit cum ar fi dacă ar face-o el...E un gând neîmpărtășit încă, îl ții în siguranță...dar ești curioasă. Ușor, cu grijă, să îi îndepărteze părul, eventual să lase o fâșie la vedere, pe mijloc, chiar deasupra clitorisului. Iar tu să-i urmărești reacțiile și mâinile preocupate să o tamponeze cu prosopul pentru că sub atingerile lui începe să tresalte răvășită...din ce în ce mai alunecoasă, iar asta îi distrage atenția de la manopera încă nefinalizată. Pentru că da, ne place cu finalizare...

Gândurile și întrebările mă năpădesc năvalnic. Oare culoarea labiilor să difere în funcție de vârstă sau în funcție de pigmentul pielii? Oare Maitreyi Devi, indianca lui Mircea Eliade să le fi avut negricioase datorită faptului că avea culoarea pielii „mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci”, cu toate că avea doar 16 ani? Sau Hera, regina zeilor și a oamenilor, să fi avut un vagin de clasă mondială? Sau însăși pula lui Zeus să fi fost aurită? Oare Zeus când își înfigea sabia în teaca Herei, unde stropea? Dacă chiar și un strop i-ar fi scăpat pe lângă, nu ar fi fost o blasfemie să se piardă sămânța din pulă de Zeu?

Se spune că atunci când suntem îndrăgostiți înseamnă că acest Cupidon ne-a săgetat în inimă. Dar atunci când ne învăluie dorințele carnale, unde ni se trimit săgețile? Sau frumoasa și malefica Irma Grese, conducătoare a lagărului Auschwitz-Brikenau la numai 20 de ani, ce obișnuia să aplice deținuților pedepse prin biciuire, oare nu și-ar fi dorit să aibă propria-i pulă, dar asta fără să-i excludă vaginul? Iar în cazuri extreme să-i biciuiască pe deținuți cu ea sau de la caz la caz să le mai facă și câte o gargară. Și din când în când să și-o vâre și în vagin, asta doar așa din ambiție, ca să nu mai ofere nimănui prilejul să se bucure de darurile ei trupești.

Trăim într-o lume a sexului. Sexul vinde cel mai bine. Oamenii se fut chiar și pe timp de război. Până și vânzarea de ștrimfi are mai mult succes dacă reclama conține aluzii sexuale. Să fie sexul un clișeu? Însă oricât de clișeic ar suna “umeri-craci”, parcă tot ai mai vrea. Pentru că politețea trebuie lăsată pe mai târziu, iar respectul invitat să aștepte la ușa dormitorului! :wink:
Avatar utilizator
Mery24
User Junior+
User Junior+
 
Mesaje: 135
Membru din: 16 Dec 2015, 13:02

Mesajde SFG2707 » 11 Aug 2017, 11:36

Nu aveam cum sa ma insel in privinta ta :lol: :lol: :lol:

La timpul potrivit voi aprecia atentia acordata :D :wink: :mrgreen:
Avatar utilizator
SFG2707
User Avansat
User Avansat
 
Mesaje: 477
Membru din: 19 Sep 2010, 19:30


Înapoi la Concurs Streamate!!!




Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori

  • AVC MENU